Pas

Eh well nu am mai postat de mult. As dori sa imi cer scuze pe aceasta cale. Motivul? Termin generala. Am avut tot felu de testari nationale, cursuri festive , banchet ,inscriere la liceu etc.. Astazi trebuia sa aflam la ce liceu intram, dar din fericire emotiile s-au mai scurtat cu o zi si am aflat ieri, 1 iulie 2010 marea veste. Unii in culmea fericirii, altii total dezamagiti. Unde am intrat eu, la liceul si profilul respectiv, nefiind destui elevi pentru a ocupa cele 60 de locuri, fiind doar 49 au intrat si elevi cu medii de 5 si ceva care au luat in teza la obiectul care poarta numele profilului 3 si ceva. Eh nu cred ca omu se astepta sa intre la acest liceu dar, nefiind copii dar locuri libere da, eh uite ca au intrat. Felicitari! Eu? Da eu am intrat unde am vrut desi nu sunt singura de alegerea profilului..daca e ceva ma transfer...un coleg a intrat tot aici dar, fiind 2 clase nustiu daca suntem in aceeasi clas..sper ca da...asta parca luni aflam. Mereu ma apuca nostalgia anilor de generala...foarte frumosi...avand in vedere faptul ca am fost o clasa a scolii nr 6 "Miahai Eminescu", Vaslui..respectiv a VIII-a A, foarte foarte unita si cu prietenii stranse si cu altii copii din scoala chiar si unii profesori...uhm..timpul trece vine liceu..apoi ne despartim si de colegii din liceu si...asa e viata..oricum pastrez legatura cu fostii colegi si cu unii sunt chiar la acelasi liceu. Mult noroc!

Hair

Ce culoare are parul vostru?
Rosu, brunet, blod, albastru?!
Nu sunteti hotarati?!
Nici vedetele din ziua de astazi..ele oscileaza de cele mai multe ori intre brunet si blond...iata cateva exemple...puteti sa va exprimati parerea in functie de cum i-ar sta mai bine vedetei..fie ea din Romania sau de afara:









































Altele oscileaza intre rosu si brunet cum ar fi:

*Dulce Maria

Iar aletele...

*Christian Chavez

Voi ce ati alege?

De ce?

De ce nu pot fi pasare
Sa ating norii pierduti
Si sa ma pierd cu ei
De ce m-am nascut
Sa plang,sa strig,
Sa uit, sa rad....
...Sa mor...
De ce iubesc?
Sa tip, sa urlu
Sa tip,si pana la urma
Sa urasc?
De ce suntem copii
Sa zambim, sa ne jucam
Sa nu ne pese,
Si sa plangem ca s-a terminat
De ce ochii ei acum
Vad ce nu vor
Vad sfarsitul...
De ce ei stiu ca,
Chiar daca-acum toate-s bune
Se va ivi ceva,...si tot raul va invinge
Da...ei stiu
Doar ei cate ganduri
Cate nemultumiri
Cata ura, furie
Au scurs prin acele lacrimi amare
Acele lacrimi care-mi linisteau sufletul
Da...ei...
Tot ei au vazut toata viata mea
Toate amintirile
Amintirile...
De ce acest cuvant imi starneste atatea
Atatea sentimente, ganduri
De ce golul din sufletul meu
De ce e atat de adanc
De ce atat cuvant spune
Spune atat de multe
Si de ce...De ce
Intrebarea aceasta nu
Nu are raspuns...da chiar
Aceasta "De ce?"
Nustiu...De ce?Da ce?
De ce?Pur si siplu de ce?

Viitor?!

Toamna.Strada aproape goala.Singurii oameni care mai sunt pe strazi sunt la fel de plictisiti ca mine.
Am auzit zvonuri cum ca in mall este o masinarie ciudata numita “viitor”.
Da.Imi place tot ceea ce e nou.Am s-o fac sip e asta!In mall ma asteptam sa-I vad pe oameni inghesuindu-se
la masiaria cea noua…dar nu.De ce sa nu fiu eu prima?Intru acolo, era ca o casuta pentru pitici, inroduc cateva
monede, imi pun ochelarii “virtuali” si astept cateva momente,apoi ma plictisesc de asteptat.Acum cred ca stiu
de ce nu se inghesuia lumea:nu functiona!Ies de acolo.Dar eram in mall nu-i asa?Ei…acum se pare ca mall-ul este
ceva mai mult decat un mall.Nimenu u merge, toti au aripi din otel.Dupa ceafa microcipul le controleaza creierele.
Haine?De unde?Se pare ca metalele sunt la moda anul acesta.Papuci cu arcuri?Hmm…Poate ii ajuta la “declare”.Ies
din mall.Pamant?Da de unde?Aer…nori…nave…cipuri.Oameni?Roboti poate.Ma uit in jur…imi trebuie cateva minute sa
ma acomodez cu totul.
Deodata, un inaripat incepe sa rada de mine:
-Ce s-a intamplat?De ce razi?
-De tine.Esti foarte demodata.
-Ba nu!Adica….poate…in lumea aceasta…
-Lumea aceasta?I galaxie exista viata doar pe Terra.Te afli pe Terra.Sau exista viata si pe alte planete iar
tu esti un locuitor al uneia din ele..adica un extraterestru?
-Extraterestru?!Nici vorba.Poate chiar sunt demodata pentru aceasta Terra.
-Trebuie sa zbor pana la un prieten.Poate ne mai vedem.Pa-pa!
-Pa!...
Oi fi fost eu demodata pentru el…dar…masinaria aceea din mall asazis futurista functioneaza?Nu-mi vine sa cred!
Sunt in…viitor!?Da!Nici o noua galaxie nu…e..Terra!Aceeasi planet ape care am trait intraga viata..doar ca in…viitor.
Cat de frumos!Sa nu mai satu pe ganduri sis a eplorez aceasta lume a viitorului!E sansa mea!
Opresc o nava…ma urc in ea si cer soferului sa ma duca la un parc de distractii sau ceva…Dar..de unde sofer?
Navele acestea chiar merg singure!
Ajung la parcul de distractii.Este chair…uimitor!!!In “vechea” Terra nu gaseau asa ceva.Mini-rachete care in
cateva minute te duc pe…Luna.Da.Stiu.E…magnific!Ma miram cum de nu sunt copii cu vata de zahar in mana…pentru ca
acesti robo-oameni nu mananca.Da!Cipul rezolva si asta!Nu stiu cum dar o face.Parca sunt intr-un film S.F..
Trag aer in piept si imi continui drumul in Terra “viitorului”.Vorbisem cu un robo-om, altfel nu-l pot numi
care-mi spusese ca lor nu le trebuie scoala, cipul de dpua ceafa le rezolva pe toate.De mici pot vorbi,scrie,citi,
pot face diferite lucruri fara mare efort.Metalele de pe ei ii ajuta sa nu se spele, aripile sa se deplaseze fara
ajutorul navelor.Nu au nevoie de mancare,nici somn.De somn au devoie doar copii sub optisprezece ani,parintii
,noaptea oprindu-le cipul.Ei merg lunar la controlul “metalelor”.
O lumea ciudata,o lumea cu care mi-e greu sa ma obisnuiesc.
Un robo-om se apropie de mine.E cel de mai devreme:
-Buna, ce faci?
-Bine…inca hoinaresc,tu?
-Bine,adauga acesta zambind.
-Spune-mi cum te numesti?
-D.
-D?spun eu mirata.
-Da,D.
-Ai un nume foarte…scurt.
-Da, fiecare familie are o litera…uneori e greu cand esti in familie,toti au acelasi nume,dar…ne-am obisnuit.
-Da,ciudat…eu am un nume mai lung…
-Nu e ciudat…e normal…Stii…eu studies lumea cu ani in urma.Iar tu arati ca o robo-persoana de atunci.
-Nu numai ca arat….si sunt o persoana.
-Da?
-Da.
In mijlocul conversatiei, lumea robotica dispare,si ce credeti?Da,am ajuns din nou pe Terra secolului douazeci
si unu.Se pare ca draconica inventive din mall functionase.Si tocmai cand incepusem sa ma obisnuiesc…
Asta e…ies din mall si imi continui drumul linistita spre casa,nepovestind cele intamplate nimanui.