
Si te urasc.
Si simt cum mor .. cum ma sting .. cum plec, cum dispar, cum mor.
Si imi spuneai ca ma iubesti. Asta imi spuneai. Asa ma amageai. Si eu te credeam. Credeam in cuvintele tale. Momentele prindeau aripi iar eu zburam. De ce nu mai zbor ? De ce nu mai zbori ?
Lasa-ma! Vreau sa simt .. nu voi mai suferi! Siroaiele de lacrimi isi vor opri cursul .. desigur .. doar un vis .. Un vis spulberat printre voci, rasete si lacrimi amare.
Pielea ochilor ti se scurge incet, lasandu-ti ochii dezgoloti. Fara lacrimi. Goi.
Esti primul adevar. Esti prima minciuna. Esti primul sarut, prima atingere, prima privire. Primul om si ultima iubire. Esti tu. Sunt eu. Ultima picatura de sange, ultima lacrima dezgolita, ultimul sentiment, ultima atingere.
Cuvintele tale .. imi apuneai de o lume frumoasa. Speciala. Pentru noi doi. Si eu credeam. Te credeam. Si stii .. lumea aceea, nici macar nu exista .. Si eu credeam .. te credeam .. Si aripile tale .. aipile tale frumoase, in care ma protejai, aripile tale mari, albe .. aripile tale .. nu existau. Erau de lemn. De ce erau de lemn si nu de fum ? De ce erau de lemn .. si nu de foc ?
Cuvintele tale au tiparit cu un tus al neuitarii, chipul tau, privirea ta, atingerea ta .. in mintea mea confuza. Vocea ta im fac timpanele sa vibreze .. o aud .. o simt .. parka e in mine .. ma simt singura fara ea .. vibratiile vocii imi ating inima alba, inima ce abea pulseaza sange veninos, sange amar .. venele imi explodeaza .. Privirea ta .. prea profunda .. Ochii tai .. ei .. ma poarta intr-o altfel de lume .. Ei sunt .. izvorul de amintiri.
Si inca te mai simt aici! Inca iti mai simt bratele cum imi impreunau corpul. Inca iti mai simt presenta respiratiei tale reci. Reci .. Inca ma mai vad in ochii tai verzi .. in oglinda vazduhului lor. Vazduhul tau. O imagine banala imi apare in gand .. privesc in gol si ma gandec la tine.
Si acum .. acum nu mai pot zbura. Aripile mi-au impietrit. Ochii s-au innecat si s-au lovit. S-au lovit de stanci. Au impietrit. Si nu mai pot visa. De ce nu mai pot visa ? Pentru ca tu mi-ai pus lacat la cufarul cu vise si i-ai dat foc.
Taci. De ce taci ? Tacerea ta mi spune multe. Tacerea ta imi vorbeste. Ma dezamagesti ! Dai impresie de siguranta. Impui respect. Dar eu te cunosc. Ti-e greu sa vorbesti .. sa-mi vorbesti. Tu .. eu .. noi .. candva doar unul. Acum, nustiu .. nu mai am lacrimi sa plang. Au secat. Nu mai am curajul sa zambesc ..
Si plang. Si nu mai pot rade. De ce nu mai pot rade ? Pentru ca tu m-ai pictat cu cerneala neagra, cu zambet incolor. Acel stejar .. nu va mai fi in titlu. Va pleca. Va arde. Si nu va mai zbura.
Poti sa ma faci sa simt astea din nou ?
Pentru ca daca ai putea, te-as iubi din nou.
This one.s by Didu' and Mogg'.:x >:d<





